Ziua a inceput in cel mai rau si posibil mod. A continuat pana la ultimul minut, pana la ultima secunda. A continuat sa imi provoace ganduri inutile, probleme marunte.
S-a asezat langa mine si m-a intrebat ce am. M-a intrebat de cinci sau sase ori. Acelasi raspuns il primea de la mine "Sunt bine, nu am patit nimic". Priveam in gol, ea se uita ingrozita la mine si nu stia ce sa faca.
"Nu-ti face griji, am avut doar o zi proasta" i-am spus, apoi am inceput sa plang. M-a luat in brate si mi-a spus ca e langa mine orice s-ar intampla. Imbratisarea ei ma calma emanand atat de multa energie pozitiva. Sarutul ei cald pe obraz si mainile ei prin parul meu ma duceau cu gandul la momentele din copilarie cand ma alinta si cand se juca frumos cu mine. Insa acum nu ma mai alinta, acum ma incuraja, ma facea sa imi ridic capul din pamant si sa spun din nou "Pot sa fac asta".
Astfel de momente au loc destul de rar, dar stiu ca mereu va fi langa mine. Multumesc pentru tot ce faci pentru mine, mama!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu