Ploaie

Cerul era trist, ploua.Vrabiutele, numite de el randunici, se plimbau pe cimentul rece. Din cand in cand soarele isi facea aparitia, lumina locul. Dar apoi, iar incepea sa ploua.
In ciuda faptului ca stateam sub acel copac, tot eram uzi .Zambetul si privirea lui ma linisteau. Ma facea sa uit de ploaie, de tot.
Savuram momentul. Devenise amuzant. Incepea sa ploua, apoi se oprea si tot asa.
Nu ma gandeam la nimic, vroiam doar sa se opreasca timpul.
Mainile lui calduroase ma incalzeau. Picaturile de ploaie se prelingeau pe fetele noastre. Uzi si calzi in acelasi timp, unul in bratele celuilalt stateam.
Pe acea banca, sub acel copac priveam peisajul.

<3

"So close no matter how far...."

Ganduri aruncate departe, vise intrerupte, propozitii neterminate...

Ma enerveaza faptul ca tin prea mult, mult prea mult decat limita normala, la cei din jurul meu, si de mine nu mai am grija. Doar sa ii stiu pe ei ok. Eu? Eu mai tarziu. Si as vrea sa nu mai imi pese pana si de cel mai mic amanunt, dar asa sunt si nu pot, am incercat si nu, nu pot sa ma schimb. Regret multe alegeri facute, ma bucur de putine lucruri, las de la mine de prea multe ori. Gandesc prea departe, visez cu ochii deschisi.
"Vreau mereu ceva care nu s-a inventat pana acum"(cuvinte rostite de mama, cuvinte care ma scot din sarite).

"They don't know shit about me.."

Fiecare cred ca stie momentul ala ciudat cand vrei sa spui ceva si apoi iti vin in minte mai multe lucruri.. si esti ceva de genul <damn, what I wanted to say?!..>...
Si numai de la o propozitie incepi sa te gandesti la tot felul de cacaturi. Si la un moment dat devin probleme. Mari probleme care te chinuie, unele sunt de-a dreptul insuportabile si vrei sa "treci peste" (mereu mi-a mancat zilele aceasta propozitie pentru ca e foarte usor sa spui, dar e foarte greu sa si indeplinesti acest lucru), dar nu poti, si apoi cand crezi ca ai scapat de acea problema sau acel gand care te chinuie, vine altul, poate chiar mai nasol ca cel precedent si asa continua totul.

Pe plic scria"hot dark" ,dar am pus apa fierbinte in cana si apoi am amestecat cu praful de ciocolata calda. Am mai asteptat cateva minute sa se raceasca. Apoi am gustat sa vad ce fel e. Stateam acolo in bucatarie si ma chinuiam sa imi dau seama daca acea "ciocolata calda" are gust de "hot dark" sau daca doar era un simplu gust de apa cu o cantitate mica de praf maro.
Peste cateva ore starea mea care echivala cu "yeey" urma sa fie "fuuck".. si ajung la povestea aia cu" voi nu aveti probleme ca noi" ..
Si inteleg, nu trebuie sa platesc facturi, sa ma gandesc oare ce sa fac de mancare sau daca mai am detergent pentru spalat. Dar totusi avem si noi niste probleme, sau fie, poate nu sunt asa de mari ca a lor, dar totusi ne omoara timpul, si da, un motiv e scoala, care e destinata sa iti provoace majoritatea starilor de cacat, oboseala si alte "feeling-uri". Si ei spun ca e usor, ca doar te duci acolo si stai atent si inveti niste chestii. Ei uite nu e asa. Afla ca s-au schimbat timpurile, si e mult mai greu. Ca trebuie sa te gandesti ce sa faci dupa ce termini, dar inainte sa dai examenul ala obositor, bacul, si apoi facultate, invatat, sesiuni, apoi serviciu. Si daamn, degeaba spun ca nu sunt probleme, dar sistemul de acum nu mai e ca cel de pe vremea lor. Si trebuie totusi sa te chinui, iar cand vezi ca cei din jurul tau nu se obosesc sa iti dea o mana de ajutor, atunci chiar esti pierdut. Si trebuie totusi sa tragi tare pentru ceea ce vrei, dar niciodata nu poti singur.
Si subiectul acesta va continua, dar nu acum, nu astazi. Si asa numita ciocolata calda "hot dark" se terminase, noaptea, cu pasi repezi se apropia...


"i'm outa place,outa hand,outa space.."