Stupid story

She was standing there. With her teddy-bear in her arms, tears on her face and emptiness in her soul. She tought she will face that day, but she failed.
< Look at the beautiful sky, feel the wind runnin' through you hair and listen to me when I'm tellin' you that everything's gonna be ok. >
A smile came on her face, she stopped cryin' and hugged harder her teddy-bear.

Stubborn

I didn't want to belive that. I was fucking scared. Still have that feeling in me, but not the same how I was few weeks ago. Why I didn't want to belive what everyone was tellin' me? Ahh I'm too stubborn.

Long road

Sometimes you have to remember from where you go.

Sensitive

They tell me I'm sensitive....
Yes, I am sensitive at all of that bullshit they talk!

You can't simply get rid of some thoughts.

They're still stuck in your mind. No matter what you do, where you are, what are you doing. You're trying and trying and still trying.
You just can't.

As you say

And of course you don't understand. As you say, is not the same situation.

Yes, you are fucking right, it ain't. 

You simply can't understand of what is someone going trough. 

And try to fucking think, when I refer to general stuffs, I'm talkin' about the present and also about the past!

Sweet November

Stele pe cer, luna acoperita de nori, fum de tigara. Imbratisari, imbarbatari, cantece vechi.

Lacrimi in ochii mei, zambet pe buze. Mainile reci, corpul relaxat. 

Another day

Tryin to be completely relaxed. It's dark. Can't see anything. The curtains are closed. I'm sittin' in my bed. Away from everyone, from everything. I close my eyes. I'm thinking. I start to cry. Times passes so fast. I open my eyes. Sunlight pass trough the curtains. Another awful day to start. Another complains. I close my eyes back. I wonder...

1 minute

..and everything could be messed up.
You're tellin' yourself that next time you'll not going to do that again. But, damn , it happened now and nothing ain't change it. It's not fair.
It's a fucking minute! < I'd better leave it >, you're repetin' this words in your mind for a whole hour.

An Autumn Day..

10:13 AM Frig, frig, frig. Caut prin dulap fularul meu calduros, iar in acelasi timp gandindu-ma unde mi-am pus manusile cu degetele taiate, abia recuperate de la prietena mea.
*Peste jumatate ora* Imi aduc aminte ca manusile le-am pus pe birou, ma duc sa vad daca sunt acolo. Nici urma de ele. Ma enervez. O strig pe mama, poate le-a luat ea, dar ce ar face ea cu o pereche de manusi fara degete?
In timp ce eram in casa in dreptul geamului si strigam dupa mama, ma uit fara niciun motiv pe geam. Observ pe sarma perechea mea de manusi gri fara degete.. <Ow, manusile mele, ce cautati acolo?> ma intreb. Apoi vine explicatia de la mama, "pentru ca am crezut ca vrei sa le spal si le-am pus la spalat".
Perfect, urasc momentele cand imi umbla prin lucruri. Cel mai enervant e atunci cand incepe sa si arunce diferite lucruri care i se par de aruncat. Hmm, las deoparte gandul acesta. In final am gasit si fularul.
Imi pregatesc geanta, ma incalt, apoi imi pun haina impreuna cu fularul si manusile gasite si plec.
Vreme trista, oamenii care nu se obosesc sa se mai uite in jurul lor mergand cu privirea fixata in jos. Imi pun castile in urechi. "I could watch you for a life time".. simt parfumul tau, in timp ce fixam volumul la mp3 imi ridic privirea si ma uit in jur. Ah, doar mi s-a parut. In cap deja am  mii de momente. Imi continui drumul.
13:02 PM Liceu, 7 ore, mult de lucru.
7:45 PM Astept cu nerabdare, alaturi de colega mea de banca, sa o vad pe profesoara iesita din clasa. Desenez la sfaristul caietului o girafa zambitaore cu ochi mici (tipic).
8:17 PM Stele. Fum. Nas inghetat. "O noapte mai lunga". Imi caut prin ghiozdan, plin de o gramada de lucruri care nu isi au rostul, manusile. Incerc sa ma gandesc la faptul ca mai am putin si ajung acasa. Fredonez in soapta melodia care o ascult. Awiiieee, o pisica sta si se joaca cu o frunza galbena abia cazuta din copac. Ma opresc pentru cateva minute si ma joc cu pisica. Realizez ca au trecut 10 minute, ma opresc din jucat si imi vad de drum. Ajung acasa. Imi pun cereale si lapte in cana si ma retrag in camera mea si ma apuc de scris.
01:04 PM Ma uit la ceas. Wow, cand a trecut asa repede timpul? Inchid caietele, cartile, strang fisele si incerc sa le gasesc un loc in dezordinea de pe birou. Duc la bucatarie cana cu cereale, apoi revin in camera. Sting lumina, ma asez in pat, ma uit in gol. Oftez, "alta zi". Inchid ochii si incerc sa adorm.

Nu intelegi?

Chiar nu intelegi ca un "NU" ramane un "NU" pana la capat?
Chiar nu intelegi ca fiecare din noi avem nevoi speciale?
Chiar nu intelegi ca din moment ce am spus un lucru, asa ramane?
Chiar nu intelegi ca incerc sa fiu mereu la timp pentru tot?
Chiar nu intelegi ca vreau si eu la un moment dat timp pentru mine?
Chiar nu intelegi ca pot sa fac ce imi propun?
Chiar nu intelegi ca incerc sa ajut pe toata lumea?
Chiar nu intelegi ca stiu si eu sa ma descurc?
Tu chiar nu intelegi ...?

Now I know that

Now I know. I'm just an option or someone who you use when you need something. Need me, ask me and then let me there standing like a fool and waiting for something that never comes.
This is how I felt today. But you know something? I'll be the one who will fuckin' laugh in the end. You may not belive me, but I'll try to give the best of me, I won't give a damn about you.

Every fuckin' time

Every fucking time it happens. You just want to say something, you have so many ideas in your head, but when you are face to face with the action, you just can't. You're trying so hard to remember what you said before, what were you thinking at, but nothing's how it was.
And this ain't happens just once, you try to tell yourself that you won't do that anymore, but who the fuck listens? Your heart and brain tells you the same thing, go ahead and say/do it.
Sometimes is shitty and you realize that after a little period 'cause you hurt someone, but somehow still doesn't matter for most of  them.

Place, people, flowers

Until the massive result it's a long road.(Nu imi placea cum suna in romana, asa ca am hotarat sa scriu in engleza).
Lumea care va veni, locul, ora, ziua, florile care le vei avea, muzica ce va fi pusa, culoarea papionului pe care il vei purta sau poate cravata si sa nu uitam, inele de logodna.Pentru a fi o zi speciala trebuie sa ai grija de tot pana la cel mai mic detaliu.
Insa primul loc ocupat pe lista grijilor sunt acele obiecte de dimensiune destul de mica, din argint, aur galben sau alb, cu diferite marimi pe care toata lumea le numeste verighete. E destul de jenant sa fii la locul respectiv si cand vine acel moment sa te cauti in toate buzunarele costumului, apoi sa constati ca nu le ai.
Aceasta zi speciala va veni pentru fiecare, rabdarea e cuvantul cheie.

No ideea for title

Pentru orice lucru exita mereu un moment prielnic

Quitting?...Never

Deeply I am totaly fucked, but still have the power to walkin' with my face up. It's hard, but the final results will be massive. You said, 'it's just a test'. I fucking hate tests, but this one is different.
Just few days, I can pass it. I know that and I'm pretty sure you will do too. Stay strong, focus on your work, have fun when you're tierd, smile when you're sad, think of those times and don't get upset on anyone.
Our day will come soon!

People

Created, growing, analyzing, trying to survive, again analyzing, dying without any results of analyzing.
Huh, what's the point? I'm not that kind of person obsessed of this. I was just hearing some shit that someone was talking about and i started to wonder.
Anyway, still why? We like to update everything, to change everything, to investigate every piece of Earth for what ?

Not again

Uh, the first weekend since school started, a little boring. Tomorrow's monday, totaly "excited".

My room is a total mess. Workpapers, books, notebooks and again workpapers. Few cups of coffe or glasses forgotten during the week on my desk or near my bed, my headphones on the floor and the school bag on the floor, too. Taking a look on my desk and wondering when those thing gathered so much.

Hmm, the only answer is that school started, bleah.
During the classes thinking about weekends, in weekend havin' fun then wishing that tomorrow isn't monday, pretty awesome.... not.

Untitled

I've been expecting this weekend so much and... and I can't enjoy it. Why? Stupid question leave me alone. But that never dissapear if I tell myself this. Anyway... weekend, yeah, SHIT!.

Peace.....not

It's not so fucking easy trying to keep the peace.

Yeah

We're going to make a better job than you, grown ups, did...

You've gotta be kiddin

Prima zi, urata.
Camasa, blugi, platforme, lantul cu vultur, flori. Stres, imbratisari, presiuni, colegi revazuti, griji, cateva lacrimi, dorinta de intoarcere in timp, emotii, nerabdare, dar mai ales.... dor de tine. Astea sunt printre putinele sentimente care au avot loc astazi in mine. Ma asteptam la ceva mai vesel, dar am fost dezamagita, am incercat sa ascund asta si observ ca planul mi-a reusit, i'm so proud." Primele 30 de minute din anul scolar, totally mess. Am plecat. O gramada de ganduri idioate imi invadau creierul. M-am uitat la cer si mi-am spus " O sa fie bine, mai e un pic." Am ajuns acasa, mi-am facut o cana de cafea si m-am uitat la televizor. Nimic interesant nici acolo. Deja e seara, stele, luna, multi greieri, tu. Ma uit la cer si ma bucur. Am trecut peste ziua asta.
 Ok, cand spuneati ca vine urmatoarea vacanta? :)

This is not the end!

Hell yeah, autumn.
With the cup of coffe in my hand I'm watching the sky, thinking about those months that passed, those months that will come. The summer passed pretty fast. I miss you since you kissed me last time and I don't want to think how will be 'till winter, but I'm so grateful for each day you give me.
I'm sure it will pass too fast to figure out, hihi and you told me the same thing.

Un fel de evidenta

Sfarsitul lunii august, nasol. Nu am mai scris asa mult, tot nasol.
Nu am avut timp, nu am avut chef.
A fost o luna agitata, plina de multe evenimente majoritatea placute, dar si cateva neplacute.
"Ohh ultima zi de vara!" Parca ar fi sfarsitul lumii. Da, stiu, calendaristic, dar nu imi place sa ma gandesc la asta. Oricum, tot ce conteaza e ca m-am distrat toata vara.

Nerabdare

Nopti pierdute pe balcon uitandu-ne la stele, dimineti nu atat de incantatoare pe cat am fi vrut sa fie, plimbari lungi in noapte... Mai e putin....

Schimbare

Cu berea in mana ma leganam pe melodii. Eram singura, acolo, inconjurata de necunoscuti, fredonam melodiile, iar din cand in cand ma uitam la cer. Ce au? Eu ar trebui sa fiu asa. De ce? Nu pot sa inteleg. Nu am sa inteleg ce s-a intamplat. Totul e schimbat. Nu mai e ca atunci. Si erau doar cateva zile diferenta. Sunt confuza....

Apropo, azi e 1 august. La multi ani iubitule! Te iubesc mult si sa nu te indoiesti de lucrul acesta. Niciodata!

Dezamagire...

Aerul, greu, imi apasa pieptul si imi zdrobeste organele. Imi vine sa ma desprind de lumea aceasta, sa fug departe. Ganduri ciudate, ganduri indepartate si negre imi trec prin minte. Ma uit la ceas. 8:50. Imi ridic corpul greu si inca adormit din pat. Fac un dus si apoi ma pregatesc sa plec. Ajung la locul stabilit si ne ducem impreuna la curs. Timp de 2 ore am ras, am vorbit, am facut fise, iar in pauze ne-am relaxat afara. La 12 si jumatate prof-ul ne-a dat drmul de la curs spunandu-ne ca ne asteapta urmatoarea zi. L-am salutat  si am plecat. Cand am iesit din facultatea in care se tine cursul ne-am hotarat sa mergem in parc. Ne-am plimbat, apoi ne-am asezat pe iarba sub un copac. Cu zambetul pe fetele noastre priveam tot ce e in jurul nostru. Vorbeam. Radeam. Peste cateva minute primesc un mesaj. Ma intristez. 2 dintre prietenele mele nu puteau ajunge la mica petrecere care o organizam cu ocazia zilei mele de nastere. In capul meu incepura sa vina ganduri cat mai intunecate. M-a luat in brate si mi-a spus sa ma linistesc, ca totul o sa fie bine. I-am spus 'ok'. Sec, stiu asta, dar nu ma mai puteam gandi la altceva. Ne-am intins pe iarba. Stateam unul langa altul si ne uitam la conurile din acei pini care erau acolo. Vazusem o pasare care scotea sunete ciudate si incercam sa ne gandim de ce e suparata. Era amuzant. Apoi primesc inca un telefon. Inca o prietena. Nu putea sa mai ajunga nici ea. 'Ne vedem saptamana viitoare'. Am inchis telefonul. Am izbucnit in plans. El ma luat in brate. 'Descarca-te, eu sunt langa tine.' Vorbele lui m-au linistit, insa tot vroiam nespus de mult sa am un sac de box in fata mea si sa il lovesc cat pot eu de tare. Peste cateva minute m-am oprit din plans. 'Tot ce vreau acum este sa stau pe un nor' i-am spus eu. Incepuse sa se auda muzica. Un pic mai departe, o trupa facea probe de sunet. Incepusem sa fredonez unele melodii.
Mi-am dat seama ca in final eu tot raman cu nimic. Ca am cam muncit degeaba, m-am luptat pentru multe lucruri si inca ma voi lupta, ca am facut tot posibilul sa fiu prezenta peste tot si inca voi face asta, ca intr-un final sa raman singura si fara nimic. Dar nu, mint daca spun ca raman cu nimic pentru ca el reprezinta totul pentru mine. Cu toate ca ele m-au cam dezamagit si m-au intristat rau de tot. Dar asta este, life goes on.

O noua zi...

Simtea cum sangele ii palpeaza in vene, cum picaturi de apa se prelingeau pe fata lui, corpul parca-i era paralizat. Statea si privea in vag. <Ce se intampla?>, se intreba.
Incepu sa vorbeasca. Isi auzi vocea in gand de parca o asculta la un casetofon la o viteaza nu prea buna, astfel incat era cu cateva registre mai sus, subtire, usor strangulata.
Nu mai putea sa respire, sa mearga sau sa isi dea seama cat e ceasul.
Se apropie de oglinda si vorbi din nou. Se intreba de ce e acolo si cum a ajuns. De ce ziua asta era asa diferita  fata de celalte.
Isi lua cea mai umila expresie, a fetei, de care era in stare, ofta adanc si isi ciufuli parul saten cu varful degetelor. Cand vru sa plece sa se schimbe in hainele de serviciu telefonul incepu sa sune grav.
Surprins raspunse.
Era seful lui, il anunta ca e concediat.
<Intarzierea la lucru, neindeplinirea sarcinilior.. cred ca din cauza asta>, isi spuse in gand.
Puse calm receptorul jos. Se aseza pe mariginea singurului pat din incapere, ofta din nou.

Fara titlu

Ce-a fost a fost. Tine-ma de mana si hai sa privim spre viitor.

Sunt aici numai pentru tine si voi fi aici si maine.

Hai sa uitam momentele mai putin bune de pana acum.

De aici incepe un nou drum.

Mistake?

Si tocmai dupa ce am savarsit fapta ne dam seama, <nu trebuia sa ma comport asa, pentru ca nu merita, eu sunt problema>. De ce mereu facem lucruri pe care uneori le regretam?
Oricum toata lumea greseste, pana si eu gresesc. Si nu imi este frica sa gresesc ceva, dar gandul ca din aceste greseli ranesc mai multe persoane ma inspaimanta, de aceea incerc sa ascund majoritatea problemelor, gandurilor si lucrurilor care ma framanta.

Dar totusi, de ce?.....

Think positive

But this is what's happening, right? I mean this is real.. I'm a little affraid, but i have to face it with my head on.. And maybe it's gonna be allright.... Positive, positive, think positive!!

Twenty....

And I'm scared. And some things are pretty deep and that makes me crying or they make me be mad. I cry quite often. I'm so fucking sensitive. And I don't compare myself with anything/ anyone. I think many useless things, possible solutions, I ask myself things often.

And you know what?

 Sometimes I'm not like that.....

Loneliness...

Fiinta umana poate sa indure o saptamna de sete, doua saptamani de foamne, multi ani fara acoperis, dar singuratatea nu o poate indura. Cand ai pe cineva, chiar daca nu e langa tine, e altfel. Cu toate ca nu poti sa o numesti singuratate, pentru ca nu este asa. Dar eu vorbesc de singuratate, singuratatea in sine, fara nimeni, fara rude, nici macar prietenul cel mai bun, este groaznica.
Singuratatea este cea mai cumplita dintre toate torturile, dintre toate suferintele....

Good or Bad ?

Is it yes or is it no? Maybe isn't anything, but wait, if is not anything than is wrong too. What can you do? Oh but wait again, if you do something is wrong and if you do nothing is wrong too.

In the end, what the fuck is good?.....

Advice

Face it up! Don't make a drama of this shit because you told me you hate that. You know you didn't do what you really want, but maybe that was meant to be or that really should be in that way, because in another way you couldn't say or do it right. And I know you may not listen to my words, but sometimes it really helps. I'm your friend, and whatever you may say to me I won't judge, I'll only try to help you, because I care and I want you to be happy. You have to pass of all this shit which only make you think only of them. Grow up,  no matter what you did don't fucking give up. Try untill you succeed.

                                                    with love, your best friend♥.                                                                                        


p.s: trusting someone doesn't make you a loser, 'cause you took a risk and all you can do is let it hurt..

Prietenie

Stateam sub cerul instelat, glumeam, beam ciocolata calda.
Visam, ne puneam intrebari, ne uitam la luna, zambeam.
Vedeam avioane si ne doream sa fim si noi in acel avion, sa vedem norii....
Ne doream sa nu se termine tot, eram ingroziti de ce fel va fi mai incolo si reveneam la alte discutii.
Un moment de liniste, o plimbare in noapte.

Ploaie

Cerul era trist, ploua.Vrabiutele, numite de el randunici, se plimbau pe cimentul rece. Din cand in cand soarele isi facea aparitia, lumina locul. Dar apoi, iar incepea sa ploua.
In ciuda faptului ca stateam sub acel copac, tot eram uzi .Zambetul si privirea lui ma linisteau. Ma facea sa uit de ploaie, de tot.
Savuram momentul. Devenise amuzant. Incepea sa ploua, apoi se oprea si tot asa.
Nu ma gandeam la nimic, vroiam doar sa se opreasca timpul.
Mainile lui calduroase ma incalzeau. Picaturile de ploaie se prelingeau pe fetele noastre. Uzi si calzi in acelasi timp, unul in bratele celuilalt stateam.
Pe acea banca, sub acel copac priveam peisajul.

<3

"So close no matter how far...."

Ganduri aruncate departe, vise intrerupte, propozitii neterminate...

Ma enerveaza faptul ca tin prea mult, mult prea mult decat limita normala, la cei din jurul meu, si de mine nu mai am grija. Doar sa ii stiu pe ei ok. Eu? Eu mai tarziu. Si as vrea sa nu mai imi pese pana si de cel mai mic amanunt, dar asa sunt si nu pot, am incercat si nu, nu pot sa ma schimb. Regret multe alegeri facute, ma bucur de putine lucruri, las de la mine de prea multe ori. Gandesc prea departe, visez cu ochii deschisi.
"Vreau mereu ceva care nu s-a inventat pana acum"(cuvinte rostite de mama, cuvinte care ma scot din sarite).

"They don't know shit about me.."

Fiecare cred ca stie momentul ala ciudat cand vrei sa spui ceva si apoi iti vin in minte mai multe lucruri.. si esti ceva de genul <damn, what I wanted to say?!..>...
Si numai de la o propozitie incepi sa te gandesti la tot felul de cacaturi. Si la un moment dat devin probleme. Mari probleme care te chinuie, unele sunt de-a dreptul insuportabile si vrei sa "treci peste" (mereu mi-a mancat zilele aceasta propozitie pentru ca e foarte usor sa spui, dar e foarte greu sa si indeplinesti acest lucru), dar nu poti, si apoi cand crezi ca ai scapat de acea problema sau acel gand care te chinuie, vine altul, poate chiar mai nasol ca cel precedent si asa continua totul.

Pe plic scria"hot dark" ,dar am pus apa fierbinte in cana si apoi am amestecat cu praful de ciocolata calda. Am mai asteptat cateva minute sa se raceasca. Apoi am gustat sa vad ce fel e. Stateam acolo in bucatarie si ma chinuiam sa imi dau seama daca acea "ciocolata calda" are gust de "hot dark" sau daca doar era un simplu gust de apa cu o cantitate mica de praf maro.
Peste cateva ore starea mea care echivala cu "yeey" urma sa fie "fuuck".. si ajung la povestea aia cu" voi nu aveti probleme ca noi" ..
Si inteleg, nu trebuie sa platesc facturi, sa ma gandesc oare ce sa fac de mancare sau daca mai am detergent pentru spalat. Dar totusi avem si noi niste probleme, sau fie, poate nu sunt asa de mari ca a lor, dar totusi ne omoara timpul, si da, un motiv e scoala, care e destinata sa iti provoace majoritatea starilor de cacat, oboseala si alte "feeling-uri". Si ei spun ca e usor, ca doar te duci acolo si stai atent si inveti niste chestii. Ei uite nu e asa. Afla ca s-au schimbat timpurile, si e mult mai greu. Ca trebuie sa te gandesti ce sa faci dupa ce termini, dar inainte sa dai examenul ala obositor, bacul, si apoi facultate, invatat, sesiuni, apoi serviciu. Si daamn, degeaba spun ca nu sunt probleme, dar sistemul de acum nu mai e ca cel de pe vremea lor. Si trebuie totusi sa te chinui, iar cand vezi ca cei din jurul tau nu se obosesc sa iti dea o mana de ajutor, atunci chiar esti pierdut. Si trebuie totusi sa tragi tare pentru ceea ce vrei, dar niciodata nu poti singur.
Si subiectul acesta va continua, dar nu acum, nu astazi. Si asa numita ciocolata calda "hot dark" se terminase, noaptea, cu pasi repezi se apropia...


"i'm outa place,outa hand,outa space.."

Lost

And I saw their faces, they were tired and sad..but something was keeping them awake and still full of energy. Those days were horrible for them. All the work, for just 2 days of joy, was done with love and care but meanwhile was an exhausting work.

Everyone was waiting under the dark of the sky, the stars were shining. I was looking at them, enjoying the atmosphere, but that 'Holiday feeling ' was not like it used to be when I was young. While I was waiting for light for my candle I was wondering <why since 3 years I don't feel the same thing?>..My hands were cold, like always, I was trying to warm them at my candle and in the same time I was listenind to the word of the priest.
After a while I arrived home, I couldn't sleep, I lay down in my bed and watching the walls.
But finally I felt asleep.

And damn, I told myself  I won't write anything about 'holiday and stuff' .
Anyway Happy Easter! :)

Vis pierdut

Aceeasi intrebare pusa de foarte multe ori si mii de raspunsuri.Nu stii ce sa crezi,la ce sa te gandesti..

Oare faci bine?Oare faci rau?Ar trebui sa te opresti sau sa iti continui drumul? Nici pentru aceasta nu exista un raspuns concret.

Te gandesti..Daca te opresti din drum vei regreta sau va fi bine,dar daca mergi mai departe? ..poti intalni mii de probleme.

Si totusi exista cineva care sa ne raspunda la miile de intrebari care le avem? Si stiu ca nu sunt prima care isi pune aceaste intrebari.Si astept si nu se intampla nimic.

De fapt..exista,sau cel putin noi asa credem .Poate e cel de sus,dar se imparte in milioane de bucatele pentru fiecare om ?nu cred.

Prea multe intrebari si raspunsuri,dar totusi prea putin timp.