"Stau ca și cum cineva
ar trebui să-şi aducă aminte de mine
şi-ntre timp, ros de aer şi nins
mi se stinge lumina-n oricine." (N. Stanescu)
Si asa stau si astept. Cu privirea atintita pe ceas ma uit... ma uit si ma pierd in vis, in timp, in ganduri. Ma pierd in necunoscut, in intunericul noptii, in lumina soarelui, in vantul care trece prin parul meu, in dorinte. Ma pierd in mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu