Dezamagire...

Aerul, greu, imi apasa pieptul si imi zdrobeste organele. Imi vine sa ma desprind de lumea aceasta, sa fug departe. Ganduri ciudate, ganduri indepartate si negre imi trec prin minte. Ma uit la ceas. 8:50. Imi ridic corpul greu si inca adormit din pat. Fac un dus si apoi ma pregatesc sa plec. Ajung la locul stabilit si ne ducem impreuna la curs. Timp de 2 ore am ras, am vorbit, am facut fise, iar in pauze ne-am relaxat afara. La 12 si jumatate prof-ul ne-a dat drmul de la curs spunandu-ne ca ne asteapta urmatoarea zi. L-am salutat  si am plecat. Cand am iesit din facultatea in care se tine cursul ne-am hotarat sa mergem in parc. Ne-am plimbat, apoi ne-am asezat pe iarba sub un copac. Cu zambetul pe fetele noastre priveam tot ce e in jurul nostru. Vorbeam. Radeam. Peste cateva minute primesc un mesaj. Ma intristez. 2 dintre prietenele mele nu puteau ajunge la mica petrecere care o organizam cu ocazia zilei mele de nastere. In capul meu incepura sa vina ganduri cat mai intunecate. M-a luat in brate si mi-a spus sa ma linistesc, ca totul o sa fie bine. I-am spus 'ok'. Sec, stiu asta, dar nu ma mai puteam gandi la altceva. Ne-am intins pe iarba. Stateam unul langa altul si ne uitam la conurile din acei pini care erau acolo. Vazusem o pasare care scotea sunete ciudate si incercam sa ne gandim de ce e suparata. Era amuzant. Apoi primesc inca un telefon. Inca o prietena. Nu putea sa mai ajunga nici ea. 'Ne vedem saptamana viitoare'. Am inchis telefonul. Am izbucnit in plans. El ma luat in brate. 'Descarca-te, eu sunt langa tine.' Vorbele lui m-au linistit, insa tot vroiam nespus de mult sa am un sac de box in fata mea si sa il lovesc cat pot eu de tare. Peste cateva minute m-am oprit din plans. 'Tot ce vreau acum este sa stau pe un nor' i-am spus eu. Incepuse sa se auda muzica. Un pic mai departe, o trupa facea probe de sunet. Incepusem sa fredonez unele melodii.
Mi-am dat seama ca in final eu tot raman cu nimic. Ca am cam muncit degeaba, m-am luptat pentru multe lucruri si inca ma voi lupta, ca am facut tot posibilul sa fiu prezenta peste tot si inca voi face asta, ca intr-un final sa raman singura si fara nimic. Dar nu, mint daca spun ca raman cu nimic pentru ca el reprezinta totul pentru mine. Cu toate ca ele m-au cam dezamagit si m-au intristat rau de tot. Dar asta este, life goes on.

O noua zi...

Simtea cum sangele ii palpeaza in vene, cum picaturi de apa se prelingeau pe fata lui, corpul parca-i era paralizat. Statea si privea in vag. <Ce se intampla?>, se intreba.
Incepu sa vorbeasca. Isi auzi vocea in gand de parca o asculta la un casetofon la o viteaza nu prea buna, astfel incat era cu cateva registre mai sus, subtire, usor strangulata.
Nu mai putea sa respire, sa mearga sau sa isi dea seama cat e ceasul.
Se apropie de oglinda si vorbi din nou. Se intreba de ce e acolo si cum a ajuns. De ce ziua asta era asa diferita  fata de celalte.
Isi lua cea mai umila expresie, a fetei, de care era in stare, ofta adanc si isi ciufuli parul saten cu varful degetelor. Cand vru sa plece sa se schimbe in hainele de serviciu telefonul incepu sa sune grav.
Surprins raspunse.
Era seful lui, il anunta ca e concediat.
<Intarzierea la lucru, neindeplinirea sarcinilior.. cred ca din cauza asta>, isi spuse in gand.
Puse calm receptorul jos. Se aseza pe mariginea singurului pat din incapere, ofta din nou.

Fara titlu

Ce-a fost a fost. Tine-ma de mana si hai sa privim spre viitor.

Sunt aici numai pentru tine si voi fi aici si maine.

Hai sa uitam momentele mai putin bune de pana acum.

De aici incepe un nou drum.

Mistake?

Si tocmai dupa ce am savarsit fapta ne dam seama, <nu trebuia sa ma comport asa, pentru ca nu merita, eu sunt problema>. De ce mereu facem lucruri pe care uneori le regretam?
Oricum toata lumea greseste, pana si eu gresesc. Si nu imi este frica sa gresesc ceva, dar gandul ca din aceste greseli ranesc mai multe persoane ma inspaimanta, de aceea incerc sa ascund majoritatea problemelor, gandurilor si lucrurilor care ma framanta.

Dar totusi, de ce?.....

Think positive

But this is what's happening, right? I mean this is real.. I'm a little affraid, but i have to face it with my head on.. And maybe it's gonna be allright.... Positive, positive, think positive!!

Twenty....

And I'm scared. And some things are pretty deep and that makes me crying or they make me be mad. I cry quite often. I'm so fucking sensitive. And I don't compare myself with anything/ anyone. I think many useless things, possible solutions, I ask myself things often.

And you know what?

 Sometimes I'm not like that.....

Loneliness...

Fiinta umana poate sa indure o saptamna de sete, doua saptamani de foamne, multi ani fara acoperis, dar singuratatea nu o poate indura. Cand ai pe cineva, chiar daca nu e langa tine, e altfel. Cu toate ca nu poti sa o numesti singuratate, pentru ca nu este asa. Dar eu vorbesc de singuratate, singuratatea in sine, fara nimeni, fara rude, nici macar prietenul cel mai bun, este groaznica.
Singuratatea este cea mai cumplita dintre toate torturile, dintre toate suferintele....

Good or Bad ?

Is it yes or is it no? Maybe isn't anything, but wait, if is not anything than is wrong too. What can you do? Oh but wait again, if you do something is wrong and if you do nothing is wrong too.

In the end, what the fuck is good?.....

Advice

Face it up! Don't make a drama of this shit because you told me you hate that. You know you didn't do what you really want, but maybe that was meant to be or that really should be in that way, because in another way you couldn't say or do it right. And I know you may not listen to my words, but sometimes it really helps. I'm your friend, and whatever you may say to me I won't judge, I'll only try to help you, because I care and I want you to be happy. You have to pass of all this shit which only make you think only of them. Grow up,  no matter what you did don't fucking give up. Try untill you succeed.

                                                    with love, your best friend♥.                                                                                        


p.s: trusting someone doesn't make you a loser, 'cause you took a risk and all you can do is let it hurt..

Prietenie

Stateam sub cerul instelat, glumeam, beam ciocolata calda.
Visam, ne puneam intrebari, ne uitam la luna, zambeam.
Vedeam avioane si ne doream sa fim si noi in acel avion, sa vedem norii....
Ne doream sa nu se termine tot, eram ingroziti de ce fel va fi mai incolo si reveneam la alte discutii.
Un moment de liniste, o plimbare in noapte.

Ploaie

Cerul era trist, ploua.Vrabiutele, numite de el randunici, se plimbau pe cimentul rece. Din cand in cand soarele isi facea aparitia, lumina locul. Dar apoi, iar incepea sa ploua.
In ciuda faptului ca stateam sub acel copac, tot eram uzi .Zambetul si privirea lui ma linisteau. Ma facea sa uit de ploaie, de tot.
Savuram momentul. Devenise amuzant. Incepea sa ploua, apoi se oprea si tot asa.
Nu ma gandeam la nimic, vroiam doar sa se opreasca timpul.
Mainile lui calduroase ma incalzeau. Picaturile de ploaie se prelingeau pe fetele noastre. Uzi si calzi in acelasi timp, unul in bratele celuilalt stateam.
Pe acea banca, sub acel copac priveam peisajul.

<3

"So close no matter how far...."

Ganduri aruncate departe, vise intrerupte, propozitii neterminate...

Ma enerveaza faptul ca tin prea mult, mult prea mult decat limita normala, la cei din jurul meu, si de mine nu mai am grija. Doar sa ii stiu pe ei ok. Eu? Eu mai tarziu. Si as vrea sa nu mai imi pese pana si de cel mai mic amanunt, dar asa sunt si nu pot, am incercat si nu, nu pot sa ma schimb. Regret multe alegeri facute, ma bucur de putine lucruri, las de la mine de prea multe ori. Gandesc prea departe, visez cu ochii deschisi.
"Vreau mereu ceva care nu s-a inventat pana acum"(cuvinte rostite de mama, cuvinte care ma scot din sarite).

"They don't know shit about me.."

Fiecare cred ca stie momentul ala ciudat cand vrei sa spui ceva si apoi iti vin in minte mai multe lucruri.. si esti ceva de genul <damn, what I wanted to say?!..>...
Si numai de la o propozitie incepi sa te gandesti la tot felul de cacaturi. Si la un moment dat devin probleme. Mari probleme care te chinuie, unele sunt de-a dreptul insuportabile si vrei sa "treci peste" (mereu mi-a mancat zilele aceasta propozitie pentru ca e foarte usor sa spui, dar e foarte greu sa si indeplinesti acest lucru), dar nu poti, si apoi cand crezi ca ai scapat de acea problema sau acel gand care te chinuie, vine altul, poate chiar mai nasol ca cel precedent si asa continua totul.

Pe plic scria"hot dark" ,dar am pus apa fierbinte in cana si apoi am amestecat cu praful de ciocolata calda. Am mai asteptat cateva minute sa se raceasca. Apoi am gustat sa vad ce fel e. Stateam acolo in bucatarie si ma chinuiam sa imi dau seama daca acea "ciocolata calda" are gust de "hot dark" sau daca doar era un simplu gust de apa cu o cantitate mica de praf maro.
Peste cateva ore starea mea care echivala cu "yeey" urma sa fie "fuuck".. si ajung la povestea aia cu" voi nu aveti probleme ca noi" ..
Si inteleg, nu trebuie sa platesc facturi, sa ma gandesc oare ce sa fac de mancare sau daca mai am detergent pentru spalat. Dar totusi avem si noi niste probleme, sau fie, poate nu sunt asa de mari ca a lor, dar totusi ne omoara timpul, si da, un motiv e scoala, care e destinata sa iti provoace majoritatea starilor de cacat, oboseala si alte "feeling-uri". Si ei spun ca e usor, ca doar te duci acolo si stai atent si inveti niste chestii. Ei uite nu e asa. Afla ca s-au schimbat timpurile, si e mult mai greu. Ca trebuie sa te gandesti ce sa faci dupa ce termini, dar inainte sa dai examenul ala obositor, bacul, si apoi facultate, invatat, sesiuni, apoi serviciu. Si daamn, degeaba spun ca nu sunt probleme, dar sistemul de acum nu mai e ca cel de pe vremea lor. Si trebuie totusi sa te chinui, iar cand vezi ca cei din jurul tau nu se obosesc sa iti dea o mana de ajutor, atunci chiar esti pierdut. Si trebuie totusi sa tragi tare pentru ceea ce vrei, dar niciodata nu poti singur.
Si subiectul acesta va continua, dar nu acum, nu astazi. Si asa numita ciocolata calda "hot dark" se terminase, noaptea, cu pasi repezi se apropia...


"i'm outa place,outa hand,outa space.."

Lost

And I saw their faces, they were tired and sad..but something was keeping them awake and still full of energy. Those days were horrible for them. All the work, for just 2 days of joy, was done with love and care but meanwhile was an exhausting work.

Everyone was waiting under the dark of the sky, the stars were shining. I was looking at them, enjoying the atmosphere, but that 'Holiday feeling ' was not like it used to be when I was young. While I was waiting for light for my candle I was wondering <why since 3 years I don't feel the same thing?>..My hands were cold, like always, I was trying to warm them at my candle and in the same time I was listenind to the word of the priest.
After a while I arrived home, I couldn't sleep, I lay down in my bed and watching the walls.
But finally I felt asleep.

And damn, I told myself  I won't write anything about 'holiday and stuff' .
Anyway Happy Easter! :)

Vis pierdut

Aceeasi intrebare pusa de foarte multe ori si mii de raspunsuri.Nu stii ce sa crezi,la ce sa te gandesti..

Oare faci bine?Oare faci rau?Ar trebui sa te opresti sau sa iti continui drumul? Nici pentru aceasta nu exista un raspuns concret.

Te gandesti..Daca te opresti din drum vei regreta sau va fi bine,dar daca mergi mai departe? ..poti intalni mii de probleme.

Si totusi exista cineva care sa ne raspunda la miile de intrebari care le avem? Si stiu ca nu sunt prima care isi pune aceaste intrebari.Si astept si nu se intampla nimic.

De fapt..exista,sau cel putin noi asa credem .Poate e cel de sus,dar se imparte in milioane de bucatele pentru fiecare om ?nu cred.

Prea multe intrebari si raspunsuri,dar totusi prea putin timp.