sâmbătă, 14 mai 2011

Ploaie

Cerul era trist, ploua.Vrabiutele, numite de el randunici, se plimbau pe cimentul rece. Din cand in cand soarele isi facea aparitia, lumina locul. Dar apoi, iar incepea sa ploua.
In ciuda faptului ca stateam sub acel copac, tot eram uzi .Zambetul si privirea lui ma linisteau. Ma facea sa uit de ploaie, de tot.
Savuram momentul. Devenise amuzant. Incepea sa ploua, apoi se oprea si tot asa.
Nu ma gandeam la nimic, vroiam doar sa se opreasca timpul.
Mainile lui calduroase ma incalzeau. Picaturile de ploaie se prelingeau pe fetele noastre. Uzi si calzi in acelasi timp, unul in bratele celuilalt stateam.
Pe acea banca, sub acel copac priveam peisajul.

<3

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu