Ganduri aruncate departe, vise intrerupte, propozitii neterminate...
Ma enerveaza faptul ca tin prea mult, mult prea mult decat limita normala, la cei din jurul meu, si de mine nu mai am grija. Doar sa ii stiu pe ei ok. Eu? Eu mai tarziu. Si as vrea sa nu mai imi pese pana si de cel mai mic amanunt, dar asa sunt si nu pot, am incercat si nu, nu pot sa ma schimb. Regret multe alegeri facute, ma bucur de putine lucruri, las de la mine de prea multe ori. Gandesc prea departe, visez cu ochii deschisi.
"Vreau mereu ceva care nu s-a inventat pana acum"(cuvinte rostite de mama, cuvinte care ma scot din sarite).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu