No ideea for title

Pentru orice lucru exita mereu un moment prielnic

Quitting?...Never

Deeply I am totaly fucked, but still have the power to walkin' with my face up. It's hard, but the final results will be massive. You said, 'it's just a test'. I fucking hate tests, but this one is different.
Just few days, I can pass it. I know that and I'm pretty sure you will do too. Stay strong, focus on your work, have fun when you're tierd, smile when you're sad, think of those times and don't get upset on anyone.
Our day will come soon!

People

Created, growing, analyzing, trying to survive, again analyzing, dying without any results of analyzing.
Huh, what's the point? I'm not that kind of person obsessed of this. I was just hearing some shit that someone was talking about and i started to wonder.
Anyway, still why? We like to update everything, to change everything, to investigate every piece of Earth for what ?

Not again

Uh, the first weekend since school started, a little boring. Tomorrow's monday, totaly "excited".

My room is a total mess. Workpapers, books, notebooks and again workpapers. Few cups of coffe or glasses forgotten during the week on my desk or near my bed, my headphones on the floor and the school bag on the floor, too. Taking a look on my desk and wondering when those thing gathered so much.

Hmm, the only answer is that school started, bleah.
During the classes thinking about weekends, in weekend havin' fun then wishing that tomorrow isn't monday, pretty awesome.... not.

Untitled

I've been expecting this weekend so much and... and I can't enjoy it. Why? Stupid question leave me alone. But that never dissapear if I tell myself this. Anyway... weekend, yeah, SHIT!.

Peace.....not

It's not so fucking easy trying to keep the peace.

Yeah

We're going to make a better job than you, grown ups, did...

You've gotta be kiddin

Prima zi, urata.
Camasa, blugi, platforme, lantul cu vultur, flori. Stres, imbratisari, presiuni, colegi revazuti, griji, cateva lacrimi, dorinta de intoarcere in timp, emotii, nerabdare, dar mai ales.... dor de tine. Astea sunt printre putinele sentimente care au avot loc astazi in mine. Ma asteptam la ceva mai vesel, dar am fost dezamagita, am incercat sa ascund asta si observ ca planul mi-a reusit, i'm so proud." Primele 30 de minute din anul scolar, totally mess. Am plecat. O gramada de ganduri idioate imi invadau creierul. M-am uitat la cer si mi-am spus " O sa fie bine, mai e un pic." Am ajuns acasa, mi-am facut o cana de cafea si m-am uitat la televizor. Nimic interesant nici acolo. Deja e seara, stele, luna, multi greieri, tu. Ma uit la cer si ma bucur. Am trecut peste ziua asta.
 Ok, cand spuneati ca vine urmatoarea vacanta? :)

This is not the end!

Hell yeah, autumn.
With the cup of coffe in my hand I'm watching the sky, thinking about those months that passed, those months that will come. The summer passed pretty fast. I miss you since you kissed me last time and I don't want to think how will be 'till winter, but I'm so grateful for each day you give me.
I'm sure it will pass too fast to figure out, hihi and you told me the same thing.

Un fel de evidenta

Sfarsitul lunii august, nasol. Nu am mai scris asa mult, tot nasol.
Nu am avut timp, nu am avut chef.
A fost o luna agitata, plina de multe evenimente majoritatea placute, dar si cateva neplacute.
"Ohh ultima zi de vara!" Parca ar fi sfarsitul lumii. Da, stiu, calendaristic, dar nu imi place sa ma gandesc la asta. Oricum, tot ce conteaza e ca m-am distrat toata vara.

Nerabdare

Nopti pierdute pe balcon uitandu-ne la stele, dimineti nu atat de incantatoare pe cat am fi vrut sa fie, plimbari lungi in noapte... Mai e putin....

Schimbare

Cu berea in mana ma leganam pe melodii. Eram singura, acolo, inconjurata de necunoscuti, fredonam melodiile, iar din cand in cand ma uitam la cer. Ce au? Eu ar trebui sa fiu asa. De ce? Nu pot sa inteleg. Nu am sa inteleg ce s-a intamplat. Totul e schimbat. Nu mai e ca atunci. Si erau doar cateva zile diferenta. Sunt confuza....

Apropo, azi e 1 august. La multi ani iubitule! Te iubesc mult si sa nu te indoiesti de lucrul acesta. Niciodata!

Dezamagire...

Aerul, greu, imi apasa pieptul si imi zdrobeste organele. Imi vine sa ma desprind de lumea aceasta, sa fug departe. Ganduri ciudate, ganduri indepartate si negre imi trec prin minte. Ma uit la ceas. 8:50. Imi ridic corpul greu si inca adormit din pat. Fac un dus si apoi ma pregatesc sa plec. Ajung la locul stabilit si ne ducem impreuna la curs. Timp de 2 ore am ras, am vorbit, am facut fise, iar in pauze ne-am relaxat afara. La 12 si jumatate prof-ul ne-a dat drmul de la curs spunandu-ne ca ne asteapta urmatoarea zi. L-am salutat  si am plecat. Cand am iesit din facultatea in care se tine cursul ne-am hotarat sa mergem in parc. Ne-am plimbat, apoi ne-am asezat pe iarba sub un copac. Cu zambetul pe fetele noastre priveam tot ce e in jurul nostru. Vorbeam. Radeam. Peste cateva minute primesc un mesaj. Ma intristez. 2 dintre prietenele mele nu puteau ajunge la mica petrecere care o organizam cu ocazia zilei mele de nastere. In capul meu incepura sa vina ganduri cat mai intunecate. M-a luat in brate si mi-a spus sa ma linistesc, ca totul o sa fie bine. I-am spus 'ok'. Sec, stiu asta, dar nu ma mai puteam gandi la altceva. Ne-am intins pe iarba. Stateam unul langa altul si ne uitam la conurile din acei pini care erau acolo. Vazusem o pasare care scotea sunete ciudate si incercam sa ne gandim de ce e suparata. Era amuzant. Apoi primesc inca un telefon. Inca o prietena. Nu putea sa mai ajunga nici ea. 'Ne vedem saptamana viitoare'. Am inchis telefonul. Am izbucnit in plans. El ma luat in brate. 'Descarca-te, eu sunt langa tine.' Vorbele lui m-au linistit, insa tot vroiam nespus de mult sa am un sac de box in fata mea si sa il lovesc cat pot eu de tare. Peste cateva minute m-am oprit din plans. 'Tot ce vreau acum este sa stau pe un nor' i-am spus eu. Incepuse sa se auda muzica. Un pic mai departe, o trupa facea probe de sunet. Incepusem sa fredonez unele melodii.
Mi-am dat seama ca in final eu tot raman cu nimic. Ca am cam muncit degeaba, m-am luptat pentru multe lucruri si inca ma voi lupta, ca am facut tot posibilul sa fiu prezenta peste tot si inca voi face asta, ca intr-un final sa raman singura si fara nimic. Dar nu, mint daca spun ca raman cu nimic pentru ca el reprezinta totul pentru mine. Cu toate ca ele m-au cam dezamagit si m-au intristat rau de tot. Dar asta este, life goes on.

O noua zi...

Simtea cum sangele ii palpeaza in vene, cum picaturi de apa se prelingeau pe fata lui, corpul parca-i era paralizat. Statea si privea in vag. <Ce se intampla?>, se intreba.
Incepu sa vorbeasca. Isi auzi vocea in gand de parca o asculta la un casetofon la o viteaza nu prea buna, astfel incat era cu cateva registre mai sus, subtire, usor strangulata.
Nu mai putea sa respire, sa mearga sau sa isi dea seama cat e ceasul.
Se apropie de oglinda si vorbi din nou. Se intreba de ce e acolo si cum a ajuns. De ce ziua asta era asa diferita  fata de celalte.
Isi lua cea mai umila expresie, a fetei, de care era in stare, ofta adanc si isi ciufuli parul saten cu varful degetelor. Cand vru sa plece sa se schimbe in hainele de serviciu telefonul incepu sa sune grav.
Surprins raspunse.
Era seful lui, il anunta ca e concediat.
<Intarzierea la lucru, neindeplinirea sarcinilior.. cred ca din cauza asta>, isi spuse in gand.
Puse calm receptorul jos. Se aseza pe mariginea singurului pat din incapere, ofta din nou.

Fara titlu

Ce-a fost a fost. Tine-ma de mana si hai sa privim spre viitor.

Sunt aici numai pentru tine si voi fi aici si maine.

Hai sa uitam momentele mai putin bune de pana acum.

De aici incepe un nou drum.

Mistake?

Si tocmai dupa ce am savarsit fapta ne dam seama, <nu trebuia sa ma comport asa, pentru ca nu merita, eu sunt problema>. De ce mereu facem lucruri pe care uneori le regretam?
Oricum toata lumea greseste, pana si eu gresesc. Si nu imi este frica sa gresesc ceva, dar gandul ca din aceste greseli ranesc mai multe persoane ma inspaimanta, de aceea incerc sa ascund majoritatea problemelor, gandurilor si lucrurilor care ma framanta.

Dar totusi, de ce?.....

Think positive

But this is what's happening, right? I mean this is real.. I'm a little affraid, but i have to face it with my head on.. And maybe it's gonna be allright.... Positive, positive, think positive!!

Twenty....

And I'm scared. And some things are pretty deep and that makes me crying or they make me be mad. I cry quite often. I'm so fucking sensitive. And I don't compare myself with anything/ anyone. I think many useless things, possible solutions, I ask myself things often.

And you know what?

 Sometimes I'm not like that.....

Loneliness...

Fiinta umana poate sa indure o saptamna de sete, doua saptamani de foamne, multi ani fara acoperis, dar singuratatea nu o poate indura. Cand ai pe cineva, chiar daca nu e langa tine, e altfel. Cu toate ca nu poti sa o numesti singuratate, pentru ca nu este asa. Dar eu vorbesc de singuratate, singuratatea in sine, fara nimeni, fara rude, nici macar prietenul cel mai bun, este groaznica.
Singuratatea este cea mai cumplita dintre toate torturile, dintre toate suferintele....

Good or Bad ?

Is it yes or is it no? Maybe isn't anything, but wait, if is not anything than is wrong too. What can you do? Oh but wait again, if you do something is wrong and if you do nothing is wrong too.

In the end, what the fuck is good?.....