sâmbătă, 20 octombrie 2012

Dor

Am inchis lumina. Imi e usor sa iti scriu si in intuneric, cum imi e usor sa ma gandesc la tine.
Imi este atat de dor, un dor schimbat, dar la fel de puternic si nebun. Nu ma intelege nimeni cand spun ca imi e dor de tine chiar daca nu te-am auzit, nu ti-am simtit atingerea, buzele, nu te-am imbratisat de cateva luni, pentru restul pare putin, pentru mine e o toamna pe care nu o petrec alaturi de tine. Nu intelege nimeni nerabdarea care zace in mine, cea, cu care te astept, cu lacrimi in ochi de fericire,  cu aceeasi flacara de iubire si cu acelasi zambet pe buze. 
Nu imi pasa de lume, nu imi pasa ce crede. 
Ma usuc de dor, ma usuc la fel ca si trandafirul care mi l-ai oferit. Simt cum parca cineva a smuls din mine o mica parte de fericire, a pus-o intr-un avion si a dus-o departe, peste o apa mare, pe o insula in departare, la 3000 de kilometri distanta de mine.

Imi este dor de tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu